Now Reading
ANTÓNIO SALVADO

S-a născut în Castelo Branco, Portugalia, în 1936). Poet, eseist, traducător, editor. Licențiat al Facultății de Litere (filologie romanică), Universidade Clássica de Lisboa. A lucrat ca profesor în învățământul superior politehnic, director al mai multor reviste literare și al unui muzeu de stat. Este unul dintre cei mai cunoscuți poeți portughezi contemporani. Opera sa lirică conține peste patruzeci de titluri, printre care: A Flor e a Noite, Na Margem das Horas, Cicatriz, Difícil Passagem, Tropos, Amada Vida, Utere Felix, O Prodigio, Castalia, O Gosto de Escrever, Rosas de Pesto, A Plana Luz do Dia, Largas Vias, Pausas do Aedo, Rochas, Entre pedras, o verde, Se na alma houver, Essa Estória, Flor Álea, Os Distantes Acenos, Coisas Marinhas e Terrenas, Quase Pautas y Afloramentos. În anul 2000, Centro de Estudios Ibéricos y Americanos de Salamanca (CEI AS) i-a publicat antologia Los dominios de la mirada. În limba spaniolă i s-au publicat, de asemenea, Señales de Dios en mi poesía și Malva, ambele în traducerea poetului Alfredo Pérez Alencart. Editura Aríon, din Lisabona, i-a publicat în 2006 antologia Na Eira da Beira, pentru a celebra peste cincizeci de ani de viață literară. Poezii ale sale, traduse în mai multe limbi, s-au publicat în antologii din Portugalia și din alte țări. Vasta sa operă (literară și culturală) a primit relevante recunoașteri naționale și internaționale. A fost omagiat de Universitatea din Salamanca și de Catedra de Poetică „Fray Luis de León” a Universității Pontificale din Salamanca. De asemenea, a primit Medalia „Merit Cultural” din partea Ministerului Culturii din Portugalia și Premiul „Chinaglia” al Unión Brasileña de Escritores.

EXISTĂ ÎN MINE

Există în mine

o voință imensă

de a cânta și a plânge,

pentru că în toate a apărut

suferinţa.

Există în mine

o voință profundă

de a construi viața

și de a nega sângele.

Urechile oamenilor

sunt surde.

Și doar surzii vorbesc

la urechile oamenilor.

Plângerea e inutilă.

Plângerea nu e glorioasă.

Moartea merge

la întâlnirea cu viața,

cucerește viața,

sărăcește viața.

Și pe cerul cenușiu

se pierde

gândirea limpede.

DĂRUIRE

Fie ca totul să se piardă

în memoria absentă:

lucrurile mici,

sigure sau nesigure.

Fie ca totul să se distrugă

pe hârtia arsă,

pentru ca începutul

să renască iar.

Strălucire nobilă și pură,

voce repornită:

în brațele tale, Viață!,

la sânul tău, Lume!

FILOLOGIE

Vocabularul

este în dicționar.

În viață există doar

ceea ce nu este acolo.

PREMIU

Cedezi? Recuperezi

și-aceasta e victorie:

în orice minut

un timp de glorie.

Să dăruiești? Nu-ți ești

captiv, o știu …

pentru ofranda ta

e sângele mai viu.

Întotdeauna când dai

și să renunți preferi,

mai mare-apare gloria

dacă nimic nu ceri!

ÎNSEMN

Dacă pașii mei lasă

măcar o singură urmă,

simt bucurie:

aceasta este

forma exactă de a fi

mai mult decât nimic.

Ce mări aș fi putut

în cele din urmă cunoaște?

O urmă

desenată și rece:

Dovada de a fi trăit!

BLAZON

Plăcere sau durere,

ce-i pasă

vieții de prăpastie,

dacă flacăra niciodată stinsă

este de păcat sau de virtute?

Să cazi și să râzi, să suferi

în întunericul Lumii

dacă ceea ce trebuie este să fi

iubit până la capăt?!

LIMITĂ

Există, oare, iubire dincolo de Timp?

Timpul nostru este acesta care trăiește aici…

Și între timp, dorința ne împinge

într-o altă claritate nedefinită…

Înconjurați de speranță, străpunși

de suspin, avem certitudinea

Orei de la o zi la alta, a limitei

zidului construit în spiritul nostru.

CLIPĂ

Ce voi face din această clipă

tristă de la o zi la alta

ce mi-a rămas din ziua de ieri?

Poate că mâinile mele

îi dăruiesc amploare

și o aruncă-n viitor!

Atât de nesigură certitudinea

a ceea ce a rămas de ieri

în ziua de azi ce nu există,

pentru că memoria se pierde

în uitare, în amintirea

momentelor care vor fi!

TIMP

E timp pentru a muri

și nu timp pentru a gândi.

E timp pentru concizie,

zbor de pasăre și viteză.

Timp pentru dragoste?

Doar timp

de lungă disperare

și pentru destine impuse.

E timp fără bucurie,

timp pentru răni deschise.

E timpul ignoranței,

dar continuăm să fim prizonieri.

E timpul celui care observă

fără timp în mâna închisă,

fără lumină în ochii rigizi.

E timp pentru a muri.

Prezentare și traducere

de Elena Liliana POPESCU

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2019 Nord Literar.

Scroll To Top