Now Reading
Cristina SCARLAT

IOV – 25 ianuarie 2019, Iași

iov mă îmbracă pe dinăuntru mă dă pe dinafară e o hrană de soare nu dulce amară iov iov iov cu lanțuri de aur mă scurmă curăță tare și doare mă doare apasă pe soare pe soarele inimii visului ochilor iov a născut sare drob pe gura cuvintelor rugăciunii în carnea așteptării marsupiul spaimelor terestre în fața desăvârșirii iov născut căzut durut înviat reloaded nu phoenix uroborus cu pene poate cerc de fier în care mestec blesteme păcate din neam vânturi din cele patru extreme pene cu lanțuri zale după care adulmec cerul la o adiere distanță cutezanță nu pe cale pe lângă drum azi nu e azi e ieri fără miez nu acum mestec scrâșnesc din zale la mii de ani depărtare de dar visul pe-o ureche tot nu-l culc nu renunț ca iov desăvârșit nu e fin nu e fiat dar e fiat lux nu e finit infinit infinit finit cerc despădurit sângele neamului înnoit descremenit de iele de zale de ocale grele cât cerul boncăluit de cerbi pe cale dar și când cercul se va rupe și cerul va erupe cu o ploaie de azi ca o agheasmă răcoritoare ploaie de azi reloaded cu up date-uri scormonirea limbii în rugăciune sarea de pe buzele lui iov răcoare trezire urcuș zbor senin amin

LA OGLINDĂ

24 decembrie 2019, Praga – 3 ianuarie 2020, Brașov

când mi-e dor mă uit în oglindă o port mereu cu mine mi-am lipit oglinda de ochi androgin puțin câte puțin am devenit oglinda m-am îmbrăcat în ea ca în lacrimă de argint în stea în totale în necunoscute în volute în valuri ca în voaluri valurile oglinzii ca piruetele rândunicii amin

GIUMBUȘLUCURI – 23 decembrie 2019, Budapesta

inima vioară căprioară egretă furtună plâns dacă faci balet cu ea sigur te va prinde în valuri în care s-ar putea să nu știi înota să n-ai măsurile potrivite pentru vântul ninsorile ploile care se despletesc în minunea îndevenirii să te ardă strălucirea strălucirii să urci prea în sus să nu poți să cobori să simți vântul în nori și cerul pe pleoape să zbori și să plângi de nemărginirea începutului de plinul inimii devenim unul al altuia ne întregim în cunoscute necunoscute amin

DESCÂNTEC. UROBORUS DE NOAPTE

14 septembrie 2019, București

expulzare din propria galaxie din gând din măruntaiele visului din noroiul nopții putrid din caimacul zilei cu soare din ochi din trup din mâini din cuvinte din toate cu tot înainte din duh din văzduh din solz din petale din soare ce caut în visul meu hei rup uroborus descolăcit rănit timp năuc iov întors pe dos  amin

HIMERA. KAFKA – 5 februarie 2020, Iași

gândul călare pe himere ca pe raze de soare evadare din azi din materie în vis în iluzie în scenarii kafka retrograd visul ca oiștea în gard aparențele mereu înșelătoare realități călătoare iluzii confuzii infuzii de stele căzătoare pe gard ce doare când doare amin

CAMBRAT – 5 februarie 2020

pe zimbri pe ziduri pe timp pe timpuri pe cuvinte pe privire pe zâmbet pe lacrimă hățurile sunt ca bicele șfichiuiesc zimbrii zidurile timpul timpurile cuvintele privirile zâmbetul lacrima retrograd revolut gard în gard ca lacrima uscată cu praf de drum cu sare cu vânt cu pământ din pământ ol de lut adamic cambrat pe zimbri gard în gard cu vânturile


MI-AM PIERDUT HAITA ÎN PREISTORIC –

4 februarie 2020, Iași

m-am grăbit mi-am înhămat sufletul la cai nărăvași care l-au desțelenit l-au întors pe toate părțile l-au primenit l-au scuturat pe tarlale de muguri de cer zvâcnind în petale de ger haimanale l-au prins l-au sărutat pe gură l-au cuprins în zale l-au pierdut în abis și iar l-au închis în misterii aruncându-l ca pe o blană străină în haita din preistoric din care răzvrătit a evadat câteva secole mai încolo grăbit încolăcit aiurit dezacordat hămesit fantast nemaivăzut nemaiauzit nemaimirosit nepervertit amin

LUP HĂMESIT

de fapt un animal necunoscut care și-a pierdut haita rămasă undeva în preistoric rătăcește acum cu blană de împrumut urletul e neîncăput imaculat înghițit pe dinăuntru rotund neauzit nemaiauzit primenit în misterii dezacordat flămând statuat în piruete de cer înminunate în ger senin albastru dezacordat dezarticulat balast preistoric mister blue amin

EMILY – 25 ianuarie 2020

prin fumuri de zare nevăzute de ochi lumești te zăresc te grăbești în adâncuri de sensuri în constelații la vedere cu intrare la nevedere rotunjind în cuvinte răspunsuri ca nerăspunsuri doar pentru puțini țesând cămăși subțiri ca de borangic pentru sensuri și magme care palpită ca o drojdie subțire nedospită rar întâlnită între fantomele visului lumii nepervertit cu gând pervertit de ochi de lumina puțină a gândului de nepuțina așteptare a mugurilor cu sens cu zvâcnet cu nerăbdare cu bulbi de soare cu-ntorsură întorsură pe zare ce tare cu picuri de sare amari cu așteptări amare ce doar lumina când vine direct din soare și ochi mici ca respirația de licurici se înfruptă puțin și dă de preaplin ca un clocot amin

BLACK. NEFRUMOS – 25 ianuarie 2020, Iași

black sauvage cer înalt asimetric asimptotic  atipic nefrumos nefrumos nefrumos sălbatec de strălucitor pe dinăuntru cu cămăși rupte din soare cu focul la nevedere faraon evadat hămesit de lumina cea adevărată și ea evadată din întunericul necuvintelor netoate nerostite nemaiauzite coapte cu miez cu muguri cu sâmburi de lumină neluate nepervertite negustate căzut grămadă la picioare de nepervertire ca o livadă de muguri nemaivăzuți izbucniți deodată din adâncuri plămadă de crisalide grămadă de speranțe de sensuri de drumuri de răspunsuri grămadă livadă de liniște de rotund de tot de livadă muguri cu licori o grămadă de nepuțin în limbă necunoscută amin

MARIONETE

dezacordate speriate zburate pe volute de destin necunoscute împrăștiate în praf de stele străin trase de cai nărăvași pe drumuri nevrute durute înguste amin

NOAPTE – 28 ianuarie 2020, Iași

cum să scoți din dicționarul destinului cuvinte totale ca definitiv să le scoți din respirație ca pe un tatuaj scăpat karmic în bucle defecte revolute cum să scoți noaptea de pe lanțurile care au zăbrelit sufletul în rugină cum să înveți cuvinte necunoscute care se rotesc în volute lângă tine când hățul inimii e prea scurt și dacă vrei să le prinzi hățul s-a rupt și ai căzut în noaptea din noapte puțin câte puțin amin amin amin

ACASĂ

știu acum unde e acasă e ca o țară frumoasă în care evadez din lume invers lumii cu gândul acolo mereu știind că tu ești eu mă învârt pe lângă acasă ca pe lângă o țară frumoasă locuim în ea pe rând mai mult tu în anotimpuri diferite când eu sunt departe tu ești departe dar inima e mereu acasă ca într-o țară frumoasă amin

INCUNABULE – 22 ianuarie 2019, Iași

ne întrecem în incunabule care rezistă timpului tenta-cule sondaje la oțelul visului la aripi la gând la mersul pe pământ firesc cu pas nefiresc insondabile găvane cu iriși cu lotuși cu improbabile necunoscute care să scuture necunoscutele din ciutura visului puțin câte puțin amin

ÎNTREG – 16 ianuarie 2020, Iași

dezvrăjește-mă deslușeste-mă dezrobște-mă pe mine mie redă-mă cu tot cu tine tot cu toate cu imperfect cu nevăzute cu volute cu soarta din sorți bad karma pe roți amin

ANTONIN

răni se scurmă în neștire a grăbire a sfârșire a tumult de grele ștersuri și eresuri fără sensuri foc-cenușă-ntinsu-mi-s-a peste pleoapă plânsu-mi-s-a curcubeu de vis litanii faraoni uitat-au anii în povestea mea de seară care din adam coboară puțín câte puțin festin androgin de sânge albastru amin

RIME – 14 ianuarie 2020, Iași

plesnesc rimele coapte ca pepenii se învârt în silabe se răstoarnă pe gând se aleargă se scutură cresc pe mușchiul somnului ca pe ciutură trezindu-l în lacrimă amin

PUȚIN

fiindcă suntem puțin crescuți sufletește rănim mai adînc cu cât mai înalt ne simțim mici și puțini sufletește și sufletul se golește când crește neputința de a le spune ce mult ce înalt ce adânc îi iubim pe cei ce-i iubim amin

SĂLBATEC – 7 ianuarie 2020, Brașov

frumusețe sălbatec de nelumească faraon cioplit în magmă cerească plutind peste lume firesc cu pas nefiresc nu știu în ce limbă să spun că iubesc plutesc și eu nefiresc într-o lume firească plutim ne desăvârșim în necunoscute amin

SÂNGE ALBASTRU – 7 ianuarie 2020, Brașov

ai sânge albastru pe gură ca după o salbatecă aventură în timp în constelații răsturnate pe spatele lumii ascunsă într-un clin de destin amin

M-AM SCURMAT – 4 ianuarie 2020, Brașov

am dezgropat din adâncuri sensuri ca dintr-o limbă necunoscută derută un sens giratoriu cu colțuri de destin căruia trebuie să îi fiu sensul ascuțit ca un triunghi să înțep bube de vis să mă nasc în sfârșit puțin câte puțin ca lacrima din solnița visului heirup amin

PUNCT – 4 ianuarie 2020, Brașov

pui punct în legea lumii dar inima e-n legea ei înflorește în umbre în puncte în imposibile în necunoscute în volute revolute scurmate de sânge albastru tatuaj karmic adamic pe buze blue retrograd amin

CÂND – 6 ianuarie 2020, Brașov

limba lumii îți vorbește în necunoscute faci ecuații încercând să scurmi neînțelesurile te întrebi după ce ai rupt o pădure de coarne de cerbi de ce de ce-urile tale nu-s ca ale lumii de ce răspunsurile ei sunt ca nuca în inima ce-ți are largi ferestrele deschise cu soare și umbre la vedere le vrei ca ale lumii dar îi sunt circumscrise și faci hei rup cu trup ca fără de trup să-i deslușesti înțelesurile pe toate fețele te cauți în ecuație crezând că ești doar punct închizând o constelație amin

(Din volumul în pregătire

BLUE. RETROGRAD)

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2019 Nord Literar.

Scroll To Top