Rodica DRAGOMIR
Avânturi de zbor
Muza vrea să-și ia zborul din mine
motivând chefuri de alte ceruri.
Nu prea o-nțeleg, în fine,
se prea poate și în alte feluri
să scrii poezie, sunt și alte
muze dispuse de colaborare
și am și eu și ceruri mai înalte.
Oricum, nu voi sta nicidecum nepăsătoare,
noapte și zi voi bate la porțile poeziei,
fluturii metaforelor își vor spune povestea
și eu o voi încredința hârtiei –
nu vă bucură vestea?
Doar timpul sper să nu mă oprească,
orele să nu-și piardă memoria programului
de scris, să mă osândească
la mutilarea prin grăbire a poemului.
Nu, nu, voi vorbi cu muza serios,
să se mai gândească…
se mai poate avânta în mine cu folos!
Drumuri
De la Baia Mare la Cluj-Napoca,
de la Cluj-Napoca la București,
de la București la Damasc,
iată, trăiesc epoca
în care poți să te dăruiești
drumurilor toate ce nasc
focul sacru al poeziei,
să te împărtășești cu el,
foc ce poate să-ți redea memoria orei,
memoria tuturor orelor într-un fel
aparte, foarte aparte,
sortit să se-mplinească-ntr-o carte.
M-aștern acestor drumuri
fremătândă, plină de nerv,
dornică mult să observ
la capătul lor multe tomuri.
Izvor de inspirație sunt,
susurul vieții prin ele
pot pe-ndelete s-ascult
și știu că sunt doar ale mele
luminile care țâșnesc
sub pașii mei când le străbat,
de-aceea atât le iubesc
și n-o să le uit niciodat’.
Doar că observ că se-ntâmplă
în ultima vreme, acum,
să nu mai fie așa simplă
o simplă pornire la drum.
Totul mai greu azi se face
și asta, desigur, nu-mi place.
La porțile timpului bat
să aflu care e pricina
și spusu-mi-a timpu-ntrebat:
„Păi, nu vezi cât costă benzina?!”